Romeo si Julieta sunt probabil cel mai celebru cuplu de indragostiti. Din pacate, trista lor poveste de dragoste nu este una singulara. Realitatea abunda de iubiri nefericite, iubiri neimplinite, iubiri imposibile, desi universul indragostitilor este un teritoriu uman in care domneste puritatea si credinta netarmurita in iubire. In acest univers sacru, creat prin iubire, domneste fericirea, armonia si deplina intelegere dintre indragostiti. Iubirea este un miracol in fata caruia oricine vibreaza, cuprins de un elan nemaiintalnit pana atunci.
Povestea iubirii dintre Romeo si Julieta, cea mai cunoscuta poveste de dragoste din istoria omenirii, a fost transfigurata artistic de marele dramaturg William Shakespeare. Tragedia in cinci acte, Romeo si Julieta, aparuta in 1954, a fost primita cu entuziasm, inca de la prima reprezentatie. Spectatorii s-au grabit sa traga concluzia ca piesa s-ar baza pe fapte reale, desi autorul ei nu a sustinut niciodata acest lucru. Actiunea piesei shakespeariene se petrece la Verona, protagonistii fiind descendentii a doua familii, Montague si Capulet, care se dusmanesc de moarte. Cei doi indragostiti se casatoresc în taina, dar Romeo trebuie sa paraseasca Verona, fiindca îl omorâse în duel pe Tybalt, varul Julietei. La sfatul calugarului Lorenzo, Julieta înghite o bautura care o afunda într-un somn adanc, asemanator mortii. Sub aceasta aparenta, ea urma sa fie dusa la Romeo, dupa ce va fi fost scoasa din cavoul unde o depusese familia.
Romeo nu primeste mesajul prin care Lorenzo îl vestea despre toate acestea si, auzind de moartea Julietei, se întoarce la Verona si se sinucide, neputand trai in absenta fiintei dragi. Trezindu-se din somn, Julieta prefera si ea moartea unei vieti fara iubitul ei. Sfarsitul celor doi tineri aduce in final împacarea famiilor lor.
Mesajul piesei – dincolo de tragismul soartei celor doi indragostiti – este unul optimist: conceptiile umaniste despre viata sunt mai presus de morala epocii in care au trait cei doi tineri. Ele se vor afirma si vor triumfa in cele din urma.
Nu stim sigur daca aceasta induiosatoare poveste de dragoste se bazeaza sau nu pe fapte reale. De-a lungul timpului au existat probabil numeroase cazuri asemanatoare de indragostiti care au pus iubirea si nobletea sufleteasca mai presus de realitatea cruda a lumii in care traiau, o lume guvernata de calcule meschine si in care deseori sentimentele erau puse pe plan secund.
Aheologii au descoperit recent două schelete din Neolitic, apartinand unui cuplu de tineri, prinse într-o îmbrăţişare tandră şi îngropate lângă Mantua, la doar 40 de kilometri de Verona, oraşul în care 
Shakespeare a imaginat povestea de dragoste dintre Romeo şi Julieta. Aceasta descoperire sugereaza posibilitatea ca trista poveste de dragoste sa se bazeze pe un fapt real.
Acelasi subiect, al iubirii tragice dintre cei doi indragostiti apare în 1476 în lucrarea "Novellino", scrisa de Masssuccio Salernitano si, ulterior, Luigi da Porto, in "Recent descoperita poveste a doi nobili îndragostiti", relateaza aceeasi poveste in care eroii, Romeo si Giulietta, fac parte din doua familii rivale, Montecchi si Cappelletti. Povestirea se termina cu sinuciderea celor doi îndragostiti. Nuvela scrisa de Luigi da Porto apare pentru prima data în 1524 si circula, prelucrata în numeroase variante, ajungînd si în Anglia.
O impresionanta poveste de dragoste a fost cea dintre Orfeu si Euridice
Orfeu a fost considerat in mitologia greaca drept cel mai renumit cintaret si poet al Antichitatii. Melodiile interpretate de Orfeu fermecau intreaga natura: oamenii si animalele salbatice se opreau sa il asculte, iar riurile isi incetau cursul. Cea mai vestita aventura este legata de casatoria sa cu Euridice. Poetul s-a indragostit de aceasta nimfa, dar chiar in ziua nuntii lor mireasa a fost muscata de un sarpe veninos si a murit.
Orfeu, cuprins de durere, si-a luat lira si, printr-o grota bintuita de duhuri rele, a coborit in Infern. La auzul incintatoarelor acorduri, paznicul lumii, cainele Cerber, l-a lasat sa treaca. Zeul Hades si zeita Persefona, impresionati de tristetea lui, i-au redat-o pe Euridice, cu conditia ca Orfeu sa nu priveasca inapoi pina ce nu va parasi Infernul. Din pacate, cintaretul nu a rezistat tentatiei de a intoarce capul pentru a o zari pe Euridice. In acel moment, nimfa s-a prabusit pentru totodeauna in tenebre.
Legendele istorisesc in mod diferit moartea lui Orfeu. Unele versiuni mentioneaza ca dupa disparitia definitiva a Euridicei, Orfeu si-ar fi luat viata. Alte variante spun ca el a fost lovit de un trasnet, drept pedeapsa pentru ca a dezvaluit profanilor tainele lumii de dincolo. Conform celor mai cunoscute istorii, Orfeu s-a retras, dupa pierderea sotiei sale, in muntii Traciei si nu a mai dorit sa vada nici o femeie. Dragoste lui Orfeu pentru Euridice semnifica limita pina la care poate ajunge devotamentul in casatorie sau existenta unei iubiri mai presus de moarte.
Bonnie si Clyde
Bonnie Elizabeth Parker provenea dintr-o familie saraca, fiind al doilea dintre trei copii. S-a nascut in Rowena, Texas, la data de 1 octombrie 1910 si a avut o copilarie grea, mai ales ca a ramas orfana de tata pe cand avea numai patru ani. Mama ei s-a mutat in Dallas unde au dus o viata plina de neajunsuri. A fost o eleva eminenta, in liceu a excelat la cursurile de scriere creativa, a castigat chiar si un premiu pentru literatura si a tinut discursuri in introducerea unor politicieni locali. Talentul ei literar si-a gasit expresie in poezii precum : “Suicide sal” sau “The Story of Bonnie and Clyde”. Bonnie fost caracterizata drept o femeie inteligenta, cu o personalitate puternica dar salbatica, extrem de atragatoare desi foarte micuta ( 1,50 m si 41 de kilograme). Inainte sa-l cunoasca pe Clyde a fost casatorita cu Roy Thornton. Bonnie avea numai 16 ani cand s-au casatorit, insa relatia lor nu a durat foarte mult. La aproximativ doi ani de la ceremonie cei doi s-au despartit, insa niciodata nu au divortat, astfel ca Bonnie inca mai purta verigheta in momentul mortii.
Clyde Chestnut Barrow s-a nascut la data de 24 martie 1909 in Texas, ceva mai la sud de Dallas. A fost al cincilea copil din cei sapte ai familiei. Nu au avut conditii foarte bune de trai, locuind la o ferma foarte saraca. A fost arestat pentru prima data pe cand avea 17 ani, deoarece nu a returnat o masina inchiriata iar in momentul in care politia l-a cautat in legatura cu aceasta problema el a incercat sa fuga. La scurt timp dupa acest incident a fost arestat pentru a doua oara impreuna cu fratele lui, Buck Barrow, de aceasta data insa pentru furt. Intre anii 1927-1929 s-a angajat in diferite actiuni ilegitime, a spart seife, a jefuit magazine si a furat masini. Desi a ramas celebru pentru jefuirea bancilor, atribuindu-i-se nu mai putin de cincisprezece astfel de jafuri, in realitatea el a preferat jafurile de dimensiuni mai mici. Conform lui John Neal Phillips, cel care a editat memoriile sotiei lui Buck Burrow, scopul principal al jafurilor lui Clyde nu a fost acela de a se imbogati sau de a devani faimos, ci el isi dorea sa se razbune pe sistemul american, dupa ce ajunsese sa-l urasca in urma abuzurilor pe care le traise in timpul detentiilor din tinerete. Si in ciuda anumitor variante, el declara chiar ca faimosul talhar ar fi avut mustrari de constiinta din cauza crimelor pe care le-a comis.
Se pare ca Bonnie si Clyde s-au intalnit la inceputul anului 1930, in casa unei prietene comune. Bonnie era somera si avea grija de o prietena care in urma unui accident se alesese cu o mana rupta. A fost dragoste la prima vedere, acesta fiind si motivul pentru care Bonnie s-a alturat bandei lui Clyde. In ciuda crimelor comise de el si colegii lui, Bonnie i-a ramas loiala pana la moarte.
Cat timp fratele lui Buck a fost inchis, Clyde a mai participat la un jaf asupra unui magazin. Proprietarul magazinului a fost ucis in timpul jafului, iar cand sotiei acestuia i s-a cerut sa-i identifice pe cei care au tras, ea l-a numit si pe Clyde. In august 1932 Clyde impreuna cu doi parteneri consumau alcool intr-un local din Oklahoma, fapt ilegal in perioada prohibitiei. Cand au fost abordati de seriful C.G. Maxwell si adjunctul sau, Eugene C. Moore, Clyde a deschis focul si l-a omorat pe acesta din urma. Acesta a fost primul om al legii omorat de Banda Barrow, pana la moartea lui Clyde ajungandu-se la un total de noua astfel de crime. In martie 1933 Buck a fost eliberat din inchisoare si pana in aprilie el impreuna cu sotia lui Blanche, cu W.D. Jones, Bonnie si Clyde, au locuit intr-o ascunzatoare din Missouri.
Asa cum li s-a intamplat de nenumarate ori, urmatorul conflict cu oamenii legii s-a produs din cauza comportamentelor lor suspicioase si nu din cauza ca identitatea lor fusese deconspirata. Necunoscandu-le potentialul, politistii au incercat sa-i surpinda pe exilatii care traiau intr-un apartament inchiriat situat deasupra unui garaj, folosind numai echipajele a doua masini. Desi a fost luat prin surprindere, Clyde era renumit pentru capacitatea lui de a-si mentine stapanirea de sine sub presiunea schimburilor de foc. Si in plus avea cu siguranta mai multa experienta in astfel de situatii decat majoritatea reprezentantilor legii. El si W.D. Jones au reusit rapid sa elimine doi politisti, unul fiind omorat iar celalat grav ranit. Desi au reusit sa scape, Jones a fost ranit si urmaritii au lasat in urma lor cam tot ce aveau, inclusiv un aparat de fotografiat in care se afla un diafilm. Pozele, devenite celebre intre timp, au fost facute publice de catre un ziar local. Dupa acest incident Bonnie si Clyde au inceput sa foloseasca haine sau palarii pentru a acoperi numerele de inregistrare ale masinilor furate, inainte de a-si face fotografii, evitand astfel recunoasterea vehiculelor folosite in timpul jafurilor.Intre anii 1932-1934, Banda Barrow a fost implicata intr-o serie de incidente in urma carora au rapit politisti sau victime ale jafurilor, pe care ulterior ii eliberau undeva departe de locul faptei, oferindu-le chiar si bani pentru ca acestia sa poata sa se intoarca. Aceste fapte au contribuit la mitul celor doi iubiti, conferindu-le o aura aparte, facandu-i sa fie adorati de public in ciuda crimelor comise. Membrii celebrei bande nu ezitau sa ii omoare pe cei care ar fi stat in calea libertatii lor insa conform declaratiilor ulterioare mortii celor doi iubiti, Clyde nu omora de placere, ci numai in situatii extreme. Lui Clyde i se atribuie zece victime omorate prin impuscare. Alti membri ai bandei despre care se stie sau se presupune ca au omorat sunt W.D. Jones, Buck Barrow si Henry Methvin. In iunie 1933, in timpul unei plimbari alaturi de Bonnie si Jones, din cauza neatentiei Clyde a intrat cu masina intr-o rapa. S-au rostogolit si Bonnie a ramas captiva in masina in flacari. In urma incidentului ea s-a ales cu arsuri de gradul trei la piciorul stang. Clyde a insistat sa renunte la activitate pana cand aceasta isi va reveni. Intre timp Buck si Jones au actionat singuri si au ucis un serif in timpul unui jaf asupra unui magazin.
In 1933 membrii bandei locuiau in niste cabine din Red Crown Tourist Court, in Platte City, Missouri. Blanche a iesit sa cumpere mancare si medicamente necesare pentru ingrijirea lui Bonnie, insa a platit cu aur in loc de dolari. Farmacistul de unde cumparase cele necesare l-a anuntat pe seriful Holt Coffey si acesta a pus cabinele sub supraveghere. Coffey fusese atentionat de autoritatile din celelalte regiuni in care banda isi desfasurase activitatea sa fie atent la strainii care ar cauta tratamente pentru arsuri. El a realizat un plan puternic de capturare a bandei, cerand intariri si bazandu-se pe un arsenal important de arme, care includea chiar si o masina blindata. Insa si de aceasta data actiunea s-a soldat cu un esec din partea autoritatilor, mai ales ca banda lui Clyde avea necesarul de munitie intrucat jefuise recent un magazin de arme. Desi au scapat si de aceasta data, consecintele au fost mult mai importante: Buck a fost impuscat in cap iar Blanche aproape a ramas oarba din cauza fragmentelor de sticla care ii intrasera in ochi. Proscrisii s-au gasit inca o data in situatia de a fi inconjurati de politisti dar si de localnici in 1933 in Dexter, Iowa. Clyde, Bonnie si Jones au reusit sa scape. Buck a fost impuscat inca o data, de data aceasta in spate iar sotia lui a fost din nou ranita de cioburi. Buck a murit cinci zile mai tarziu in spital. Bonnie si Clyde s-au reintalnit si au fost iara la un pas de a fi capturati cand s-au intors in Texas pentru a-si vizita rudele. In anul 1934 Clyde parea ca va reusi in sfarsit sa-si realizeze marele vis: sa se razbune pe autoritatile texane. El a planuit evadarea lui Henry Methvin si a altor componenti ai bandei care erau inchisi la Departamentul de Corectie din Texas. In urma evadarii, departamentul texan a primit recenzii negative la nivel national, iar de partea cealalta Clyde si-a vazut visul implinit. Aceasta actiune s-a soldat si cu uciderea unui ofiter de la puscarie. Desi o mare realizare pentru banda lui Clyde, iar pentru el personal indeplinirea scopului suprem pe care si-l fixase cu ani in urma, aceasta evadare a insemnat totodata si condamnarea la moarte. Autoritatile din intreaga tara si-au unit fortele in incercarea de a-i captura pe Bonnie si Clyde. Lee Simpson de la Departamentul de corectie a jurat ca cei care au participat la aceasta actiune vor fi vanati si ucisi. Si s-a tinut de cuvant. Un singur membru al bandei a scapat, Henry Methvin, care a fost lasat in viata facand un targ cu autoritatile pentru a-i denunta pe Bonnie si Clyde. Autoritatile l-au contactat pe legendarul vanator de oameni Frank A. Hamer, care la acel moment se retrasese din activitate, si l-au convins sa ii urmareasca pe membrii bandei. S-a constituit chiar un departament special in acest scop, care era arondat inchisorii texane si a carui comanda i-a fost oferita lui Hamer. In aprilie 1934 Clyde si Methvin au ucis doi tineri ofiteri de patrula in apropiere de Grapevine. Un martor ocular a marturisit ca Methvin a fost cel care a tras focurile letale, iar mai tarziu s-a aflat ca tot el a fost cel care a tras primul foc si nemaiavand de ales Clyde a deschis si el focul asupra celui de-al doilea ofiter. Chiar si Methvin a recunoscut ca intentia lui Clyde era de a-i rapi pe cei doi, asa cum mai procedase de atatea ori, si ca Bonnie a incercat sa-i ajute dupa ce au fost raniti. La proces a declarat ca el i-a omorat pe cei doi ofiteri. Uciderea nejustificata a acestora a socat opinia publica, din acest moment incepand cu adevarat exagerarea povestii celor doi. Aceasta intamplare a fost urmata de o alta crima odioasa a carui victima a fost tot un politist, ceea ce a lasat un gust amar opiniei publice care, in ciuda nelegiuirilor, incepuse sa iubeasca acest ciudat cuplu. Anul 1934 a fost anul in care viata celor doi s-a sfarsit si a inceput conturarea mitului iubirii lor. Urmarirea cuplului a inceput pe 10 februarie 1934, Hamer analizand atent actiunile celor doi, ceea ce i-a permis sa le anticipeze miscarile. A observat ca ei nu au renuntat sa-si viziteze familiile astfel incat la o luna dupa demararea actiunii de capturare si-a dat seama ca vor merge la familia lui Henry Methvin, in Sherevoport, Louisiana, pentru a se reuni cu acesta. Methvin si politistii au ajuns la o intelegere, si au aflat astfel data exacta la care ei urmau sa se intalneasca. Politistii au planuit o ambuscada si au stat toata ziua la panda, insa cuplul s-a lasat asteptat. Timp de doua zile au pandit din tufisurile aflate de-a lungul soselei, cand cuplul si-a facut in sfarsit aparitia pe 23 mai. Clyde s-a oprit pe sosea pentru a vorbi cu tatal lui Methvin, care parcase tractorul in acea dimineata pe traseu pentru a-i forta sa opreasca. Mai tarziu au existat marturii care il discriminau pe batran, spunandu-se ca acesta a fost intimidat si chiar fortat sa-i ajute pe politisti. Ofiterii au deschis focul asupra masinii si in dimineata zilei de 23 mai 1934 Bonnie si Clyde au fost rapusi de gloante, in raportul ce a urmat aproximandu-se ca s-au epuizat 130 de incarcatoare in timpul rafalelor. La ordinul direct si specific al lui Hamer ofiterii nu au folosit avertismente si cei doi urmariti nu au fost somati sa se predea, ci s-a deschis direct focul. Clyde a murit imediat din cauza unei prime impuscaturi direct in cap. Bonnie insa nu a murit la fel de usor.Ofiterii au declarat ca ea a scos un strigat infiorator in timp ce gloantele se revarsau asupra masinii. Un ofiter declara in raport ca au deschis focul asupra masinii cu automate, chiar inainte ca masina sa ajunga in dreptul lor. Dupa ce acestea s-au golit au folosit pustile si apoi pistoalele. Conform declaratiilor acestuia, masina parea in flacari deoarece din ea iesea fum, si din cauza rafalelor a fost gata sa se rastoarne. In masina s-au descoperit rezerve importante de arme, munitie, si cincisprezece numere de inmatriculare din diferite state. Unele surse spuneau ca Bonnie si Clyde au fost impuscati de mai bine de 50 de ori fiecare, in timp ce alte surse declarau ca au existat aproximativ 25 de rani pe trupurile amandurora. Poezia scrisa de Bonnie “The Story of Bonnie and Clyde” anticipa sfarsitul tragic al ei si al iubitului ei: O viata mult prea incercata:
“Deziluziile iubirii au ranit multe inimi
Oboseala a omorat cativa oameni,
Problemele acestea par insa neinsemnate
Dupa ce descoperi viata lui Bonnie si Clyde”
“Inr-o buna zi vor muri impreuna
Vor fi ingropati unul langa celalat
Pentru putini va fi o durere
Iar pentru lege va fi o sarbatoare
Dar pentru Bonnie si Clyde va fi numai moarte.”
Tristan si Isolda
Iubirea dintre Tristan si Isolda ocupa un loc binemeritat in galeria marilor povesti de iubire ale lumii. Acest mit celtic al iubirii invincibile a circulat in diferite variante si a suscitat imaginatia multor artisti plastici si compozitori.
In cea mai cunoscuta varianta, cei doi indragostiti apar inca de la inceput in postura de adversari. Tristan, nepotul regelui Mark al Cornwall-ului, il ucide pe regele Irlandei, care era fratele Isoldei. Aceasta jura sa-i razbune moartea. Soarta face ca Tristan sa primeasca misiunea de a o peti pe Isolda pentru unchiul sau. Pe drumul de intoarcere, Isolda vrea sa-l otraveasca pe Tristan, asasinul fratelui sau, dar intamplarea face ca otrava sa fie inlocuita cu o potiune a iubirii.Cei doi beau din acelasi pocal si intre ei se infiripa o dragoste puternica.
Isolda se casatoreste cu regele Mark, desi traieste sentimente puternice pentru amantul sau, Tristan. Legatura lor secreta este descoperita si Tristan este condamnat la moarte. Cei doi indragostiti reusesc sa fuga impreuna si un timp traiesc in padure fericiti, desi duc un trai greu.
Dar Isolda se intoarce in cele din urma la regele Mark, chiar daca in inima ei va simti mereu iubirea pentru Tristan. Cu sufletul frant, acesta paraseste tara, fara sa-si afle linistea in absenta iubitei sale.
Separati mai intai de originea lor si apartinand unor tari aflate in razboi, mai apoi de un sot si un prieten bun, Tristan si Isolda trebuie sa-si invinga sentimentele puternice ce le simt unul pentru celallalt, din loialitate fata de rege si tara. Dar, in ciuda eforturilor lor de a sta departe unul de celalalt, pasiunea dintre ei devine din ce in ce mai puternica. In final, ei risca totul pentru o ultima imbratisare.
Povestea lor este o drama a iubirii nepieritoare, dar in acelasi timp a razbunarii, tradarii si despartirii.
Alte cupluri celebre:
Adam si Eva, Soliman Magnificul si Roxana, Antoniu si Cleopatra, Ulise si Penelopa, Paris si Elena, Zeus si Hera, Samson si Dalila, Othelo si Desdemona, Hamlet si Ofelia, Iustinian si Teodora, Napoleon si Josephina, Amiralul Nelson si Lady Hamilton, Hitler si Eva Braun, Reth Butler si Scarlet O'Hara, Contele Vronski si Ana Karenina, Armand si Violeta, John Kennedy si Marilyn Monroe, Lauren Bacall si Humphrey Bogart, Grace Kelly si Printul Rainier de Monaco, Cuza si Maria Obrenovici, Mihai Viteazul si Velica, Regina Victoria si Printul Albert Victor,
Carol al II-lea si Elena Lupescu, Mihai Eminescu si Veronica Micle , Abelard si Heloise.
